Origini
Când nu m-avant în odiosul conac al minții mele,
Rostesc disperat un cânt al iertării
între cei patru pereți izolatorii.
Atunci când rătăcesc în obscura nebunie,
Uit că îmi e mai teamă de supliciul alb
al celor patru pereți iluzorii
Decât de tezaurul înnegrit al unui suflet pagânit
Și voi ajunge să pacătuiesc.
Căci emoțiile sunt culori ascunse-n vise.
poezie de Octavian Isachi (ianuarie 2018)
Adăugat de Octavian Isachi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tezaur
- poezii despre suflet
- poezii despre negru
- poezii despre nebunie
- poezii despre iertare
- poezii despre frică
- poezii despre culori
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.