Sub semnul doi

Iubitul meu să ne-avântăm spre cer
Şi să trăim acolo ne-mblânziţi
Învăluiţi de noapte şi mister
Ca doi nebuni frumoşi dezlănţuiţi.
Să ne-afundăm în umbrele-nserării
Ca doi luceferi stranii-sidefii,
Ca rătăcite punctele mirării
În zborul fulgilor de păpădii...
Să ne iubim ca picurii de ploaie
Când se răsfaţă vara pe asfalt,
Sub greutatea dorului ce-ndoaie
Un cer întreg cu norii de cobalt!
Iubitul meu să ne-aruncăm în zbor
Cu aripi de speranţe şi visări,
Să cucerim un ţărm întins de nor
Ce mărgineşte mările de zări!
Tu cavaler ce-a cucerit regatul
Poveştilor ce nu s-au povestit
Să stăpânim eternul şi înaltul
Sub semnul doi ce-ntr-unul ne-a nuntit!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!