Turnir de aripi

Vino şi mă ia de unde lumea
se sfârşeşte
cu o bătaie de aripi
îngheţată
Vino si mă cheamă
să merg cu tine
să intrăm pe un şirag de mărgele
lăsate pe marginea
ferestrei
unei colibe
umbrită de uitare
mărgele împrăştiate
pe pământul de lut
ars de iubire

spune-mi că viaţa îşi încetează
bătaia într-un turnir de aripi
ecouri în inimă
când pasărea colibri
celebrează a mia bătaie
a aripilor sale

vino şi spune-mi că mă urmezi
printre liane despletite
îmi oferi flori de mărgean
aranjez buchetul într-o scoică
valuri răzbat din vaza mea
când mă rătăcesc
printre nisipuri
de vegetaţie luxuriantă
dune misterioase
se afundă în oceanul
care începe
dincolo de ocean

păşesc şi alerg şi mă pierd
şi aleg calea ce mă urmează
printre colibe şi tufişuri
în care căluţii de mare
şi-au găsit sălaş
şi nechează

vino şi învaţă-mă ca
din palma mea
inorogi
ce îşi flutură coama
de mohair
să îmi soarbă iubirea

vântul le sărută puritatea
din coamă răsar
zulufi răzvrătiţi
de adierea lui
urmele copitelor
acoperite sunt de lăsarea serii
coboară pe umeri
în coama ninsă a inorogulului
pasărea colibri
se ascunde

vino! te chem sa mă duci
unde totul se sfîrşeşte
când începe
iubirea

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Votează! | Copiază!