Nuntă în codru

Trec căruţe zgribulite
trec gonind în urma lor
şatrele se-aprind cărunte
în scânteia codrilor

Au plecat să ducă zvonul
unui alt tărâm de seamă
dar ajuns-au în amvonul
care nici azi nu îi cheamă

Pe un colţ de roată-amară
şedea desumflat norocul
şi o carte mai impară
ducea în pădure jocul

Boabe de cacao repezi
şedeau sub pleoape acute
şedeau, se plimbau şi lespezi
se rupeau în pagini rupte

Doar roza în firul nopţii
împletea pământul gol
să arunce-n ceasul morţii
mlaştina fără nămol

Se-arcuieşte-n şolduri struna
se-mpleteşte-n mâini semeţe
fusta îi dansează luna
stelele îi cad râzleţe

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!