Nicăieri
aici,
nimeni nu vine, nimeni nu trece
și de trece, se petrece
vremea curge, trece
ce contează, totul e înghețat și rece
abia țin în mâini paharul
rană în suflet
trupul arde a întrebare
mâna tremură pe rană
cum să-i spun
și ce să-i spun
sunt rapsodul fără pană
stau pe un scaun ruginit de gânduri
stau și beau
la un pahar de gânduri
doruri și tristeți amare
vinul plânge în pahare
din pahare curg în zare
clipe doar de resemnare
plec la drum, un drum pierdut
uit pe unde să apuc
și mă duc și mă tot duc
tot singur cuc
în jur scrum și multă jale
pășesc în noapte
mă împiedic de o lume bolnavă
și nu ajung nicicând
acolo unde vroiam să ajung
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre vin
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.