Te-aştept în suflet

Din somnul tău în lumi de nepătruns,
Ai fost trezită-n mângâieri divine
Şi-n şoapte ce ţi-au fost îndeajuns
Ca să-ţi ridici privirile blajine
Spre locul tău, atât de bine-ascuns
De ochi ce-ar vrea doar ţie să se-nchine.

Şi ai ales, din vechile comori
Pe-acelea ce, Pământul, cu-ncântare,
Le va primi curând: alai de flori,
O adiere ademenitoare,
Chemările din stoluri de cocori
Ce se vor auzi venind din zare.

Nu ai uitat fiorul reaprins
Al serilor scăldate în iubire,
Scântei, ca focul tainic ce s-a stins
În suflete trăind din amintire,
Să-l faci să nu se simtă un învins
Şi să îşi uite lunga amorţire.

Ai mai luat seminţele de dor,
Să le plantezi în inimi părăsite,
Şi păsări mii, pe-un cer ameţitor,
Un aer blând în zile însorite,
Dar, mai ales, un vis intrând, uşor,
În ramuri ce-ar zâmbi, reînflorite.

Te-aştept în suflet, vino, vino iară,
Iubita mea, iubită primăvară!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!