Reflux
eu nu văd oameni doar păsări
și zbor de măiastră
văzul meu este asemenea lupului alb/singuratic
văd fericiri ținând oameni în lesă
străzi unde automatismele
/zâmbet-grimasă/ trec pe bandă rulantă
lumea asta nu este decât
o esplanadă un soare striat
în sute de figuri
îți trebuie o înțelepciune de unicorn să cerni nisipul
ca pe niște pietre filosofale
așa voi asurzi cu mine în mine
voi vedea sunete până la dezmorțire
oamenii îmi vor bea aburul viului
fericirea-instant mă va decora
poezie de Angi Melania Cristea din Căutătorul de pokemoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.