Prieteni

E-atât de bine să stai întins pe spate
Şi să priveşti dincolo de ramurile verzi, în sus!
Cerul, îmi surâde plin de bunătate
Şi-mi desenează flori albe din nori cumulus.

Soarele sclipeşte cald şi luminos printre
Ghirlandele de frunze foşnitoare
Şi mă sărută ca Mama mea înainte
De-a mă trimite la culcare.

Prin iarba se strecoară vântul ca un gând,
Atingându-mă lin, cu degete uşoare,
Şi, deşi eu nu-l pot vedea trecând,
Îi simt aripile dezmierdătoare.

Am atâţi prieteni nevăzuţi în jur, bag seamă,
Gingaşi precum mătasea unor fluturi peste ape!
Unui copil n-ar trebui să-i fie niciodată teamă,
Oriunde s-ar afla, ştiindu-i lângă el, aproape!

poezie de Abbie Farwell Brown, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!