Eu nu sunt vânt atunci când mă săruți...
Sărutul tău pe buze ne-a unit,
- Și punte el făcut-a între noi!
Plăcerea lui, demult m-a răscolit,
Și asta s-a văzut în amândoi.
Întâi tu mi l-ai dat stingher, umil,
- Apoi cu forța ta năucitoare!
Văzând că ai găsit "pământ" fertil,
- Și o iubire ce-i nemuritoare!
Eu îmi cer scuze. N-am vrut să te doară!
"- De te-am rănit, te rog, ca să mă ierți!"
Dar de te-am sărutat așa-ntr-o doară,
Să vezi cum faci și tu să nu mă cerți.
- Haide primește! Fii al meu destin!
"Povara" vie, într-o lume moartă,
- Sau hrana mea și morților festin!
Când lumea ta se va surpa vreodată.
Eu nu sunt vânt atunci când mă săruți,
- Și nici vreo adiere infernală!
Un gest făcut, unindu-ne în punți,
- Într-o iubire mare, colosală!
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre moarte
- poezii despre vânt
- poezii despre plăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre forță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.