Moartea
Nu ți-aș vinde, moarte, viața,
Deși-mi este greu cu ea
Încât mă cuprinde greața,
Dar tu nici nu ceri ceva.
Iei suflarea de pe buze
Și îngheți întregul trup,
Două lumi rămân confuze,
Vorbele se întrerup.
Nu dai consolare, moarte,
Ești un drum lipsit de sens,
Nu ai vămi, nici pașapoarte,
Ești un rău subînțeles.
Pântecul ți-e de țărână,
Gura ca de căpcăun,
Ești atroce și hapsână
Și ai minte de nebun!
Nu te gâdilă prin nară
De tămâie bălsămii,
Nici făcliile de ceară
A speranței ironii ?
Ești noroaie și urgie
Și așa va fi să fie!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre vamă, poezii despre nebunie, poezii despre gură sau poezii despre gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.