Impersonal
Realitate ascunsă în neliniști
Cuvinte întoarse-n așteptare
Pași nesiguri și opreliști
Toate prinse-ntr-o culoare.
Tăcere albită de iarnă
Alfabet rămas în urmă
Versuri scrise-ntr-o uitare
Amintiri ce visul scurmă.
Vidul ce te înconjoară
Muzica ce-ți cântă-n strună
Vorbele rămase-n aer
Timp ce-l cauți, peste lună.
Calea este prea subțire
O poți șterge din privire
Hai, dizolvă-le pe toate
Spune că-i nepotrivire.
Nu-i nici liniște, nici zgomot
E doar timpul care fuge
Tu, sperând că suferința
Vine, stă dar se și duce.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre suferință
- poezii despre realitate
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.