Skandenberg

jucam skandenberg
atacai cu mânuţa ta
cât un picior de broască
mă prefăceam că depun mari eforturi
şi tu te bucurai
te lăsam să mă aduci în situaţii disperate
apoi te aduceam pe tine până aproape de
atingerea mesei
într-un final te lăsam să câştigi
jubilai ca un copil
îţi sclipeau ochii de fericire
băteai din palme
şi te considerai mai tare
ipocrită mică
deşi ştiai că n-a fost
o luptă cinstită

mai târziu au trecut la masă
sufletele noastre
am crezut că e tot o joacă dar
a fost o încleştare
o luptă reală
cumplită
aici ai fost mai tare şi
nicio concesie n-ai făcut
aş vrea să-ţi văd ochii acum
când mă recunosc învins
când te declar
învingătoare...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!