Adăpostul
o casă tăcută
era zid în natură
casa era veche, tavanul absent
cuvântul obosit, nimic coerent
ploaia țipa prin ferestre
la poartă, un geamăt, o șoaptă
părăsisem un timp
mă întorceam în alt timp
lângă soba de tuci, creionam la povești
ascultam iar un glas din pădurea de ieri
miroseam a cetină într-o casă din cer
ciocăneau tăceri în pereți
deschideam, eu veneam, tu plecai
dacă aș ști, atunci ce ar fi
era orb în lumina de azi
singuratic și trist
căutam adăpost între morții încă vii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre lumină
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.