Poveste de iarnă
De trei zile iarna cerne
Fulgi în straie de mătase;
Catifea albă așterne
Peste pomi și peste case.
Prin văzduh, amețitoare,
Trec năluci de vânt purtate,
Cu lungi trene de ninsoare
Și în alb înveșmântate.
Sus în cer, mii de ferestre
Se deschid lăsând să cadă
Peste sat, ca-ntr-o poveste,
Nestemate de zăpadă.
Iar în fața casei mele,
Pe o creangă, ghemuite,
Stau tăcute turturele
Și visează fericite.
poezie de Lidia Batali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.