Renaștere
Fă-mi sufletul să râdă, fă-l să spere,
Încearcă să-l pătrunzi și să-i aduni,
Din neștiutul inimii genuni,
Bucățile ascunse prin unghere!
De poți c-o șoaptă dulce a-l atinge,
Lumina lui, ușor, va tresări
C-un licăr nou, de suflet zori de zi
Și va putea-ntunericul a-l stinge.
Va deveni puternic și-ți va cere
Mai mult să-i fii, mai multe să îi dai
Din tot ce altădată însemnai
Și îți va fi răsplată și plăcere
În zborul tău de-ntoarcere în Rai,
Sălbatică și tandră mângâiere!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre răsplată
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plăcere
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.