24 Ianuarie

Pe douăzeci şi patru, în luna lui gerar,
Pe plaiul mioritic s-a împlinit un vis,
Ce-n gânduri paşoptiste cu dor a fost înscris
Şi-n rugă,-n sfat de taină de-umil ţăran plugar.

Moldova şi-a dat mâna, cu mare bucurie,
Cu fraţii ei de sânge din Ţara Românească,
Făcând speranţa veche în suflete să crească,
Nădejdea să-nflorească de-atuncea tot mai vie,

Că se va-ntinde-odată şi-odată hora mare,
Plecând din Bucovina, Moldova, în Ardeal,
De la Danubiu, Mureş, la Nistru, peste deal,
De pe la Prut, la Milcov şi până-n depărtare;

Un vis spre-o Românie rotundă, întregită,
Un pas cu hotărâre, făcut spre-Unirea Mare,
Un crez, stindard în veacuri, dorinţă arzătoare
Ce doar cu sacrificii mari fost-a dobândită...

În Iaşi, întâi de toate, domn Cuza-a fost ales,
La Bucureşti – acelaşi – şi astfel s-a impus
Unirea ceea Mică. Ce ar mai fi de spus?
Unirea-i crez şi astăzi şi vise noi se ţes

Alăturea cu fraţii ce fost-au despărţiţi
Cu sârmele ghimpate, de noi, acei de-aici,
Ce-au stat sub cizmă dură în anii bolşevici,
Duşi în Siberii albe de-acasă, prigoniţi,

Ce şi-au strigat durerea de-acolo, de departe,
Mereu, mereu, în graiul acesta românesc,
Ce şi-azi când se adună, când cântă sau jelesc,
O fac tot româneşte, din leagăn pân' la moarte.

Şi mai visăm şi-un Cuza, să vină ca să-i prindă
Pe loc cu-ocaua mică pe toţi aceia care
Cu mâinile rapace îşi bagă-n buzunare
Chiar tot, lăsând în urmă o ţară suferindă.

Visăm noi, dup' aceea, că vine un Moş Roată
Şi pe,, boierii" ţării la sfat, când să se-adune,
Drept îi povăţuieşte, pe toţi, cu-nţelepciune
Şi ei urechea pleacă spre-nvăţătura dată.

Ce vise prea frumoase! Gândire desuetă!
Trecute fapte, veacuri apuse, de-altădată...
Da'-mi spun cu hotărâre apoi, înfierbântată:
Istoria, se ştie, că doară se repetă!

poezie de Cătălina Orşivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!