Marea
Vântul și marea și-au dat azi întâlnire la țărmul auriu;
Din încleștarea lor, eu ascult un cântec aprig și sălbatic
Să-și depene eterne povești de iubire ce doar ei le știu,
Cu pasiuni nestăvilite, lupte deșarte, plâns amarnic...
În marea-nvolburată am să-mi arunc dragostea rănită;
Val după val, neîncetat, ea ca o inimă va bate;
Precum un SOS în sticlă, peste timp, va fi găsită,
Știu sigur că va fi salvată, și-orice stâncă va răzbate!
Norii se-nghesuie pe cer să-ntregească tabloul sumbru,
Iar pescărușii, derutați, țipă și zboară aleatoriu;
Un negru amenințător colorează marea lugubru,
Controlul ei asupra firii rămâne, totuși, peremptoriu!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre salvare
- poezii despre prezent
- poezii despre povești de dragoste
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.