Acvila se-întoarce-acasă

Din îndepărtata zare
se-întorc păsări călătoare.
După iarna viscoloasă
acvila se-întoarce-acasă.
Străbate mări şi oceane,
îndură sete şi foame,
până-ajunge în Carpaţi
unde brazii îi sunt fraţi.
Unde în munţii bătrâni
ocrotită-i de români.
Aici scoate puişori
mititei şi gălbiori.
Iubitoare, bună mamă,
aleargă mult după hrană
ca să crească puii mari,
să zboare printre stejari.
Singuri să-şi găsească hrana
până când începe toamna.
Iar când toamna-i pe sfârşite
şi iarna semne trimite,
acvila-i încolonează
şi cu ei zarea scrutează.
Vor pleca în ţări străine
până-n vara care vine,
când se vor întoarce iară
în frumoasa noastră ţară.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!