Mai răsare...

Mai răsare-un vers şi crapă
Scoarţa ţarinii uscate...
Şi-apoi alt gând se dezgroapă
Din simţirile îngropate,
Apoi altele se-arată
Încolţite, pe hârtie,
Până-o lume îngropată
Într-o inimă, învie...
Şi recolta ei bogată
La viaţă nouă îmbie
Trăinicia astupată
Sub rebela firii glie.

Şi-o viaţă neînsemnată
Îşi înseamnă la răscruce
O direcţie trasată
De-acea jertfă de pe cruce
Prin care-i vina spălată
Şi în suflet ne aduce
O pace nelimitată,
Mântuire, fără plată
Ce prin har se reproduce,
Tuturor fiind destinată.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!