Bunul Împărat

Venit-a bunul Împărat
La noi, din Slăvile divine,
N-avea cununi de regi pe cap
Şi n-avea în lume strălucire...

Nici pietre scumpe, nici toiag
De aur pentru cârmuire...
Dar cu Adevăru era îmbrăcat
Şi împodobit era în neprihănire,

Cu înţelepciunea era încununat,
Toiag şi sabie avea în vorbire
Şi pe potrivnici I-a înfruntat
Cu milă sfântă şi iubire!

N-avea ca regii vreun palat
Nici slugi şi robi să I se închine
Şi când mulţimi s-au adunat,
Slujea la toţi cu bucurie.

A Mântuirii cale ne-a învăţat,
Ne-a arătat slăvita Sa Împărăţie...
Şi rănile la toţi ne-a curăţat,
Spălându-ne orice necurăţie.

N-avea nimic care să-atragă
Plăcerea sau privirile cuiva,
N-avea nimic care să placă,
Să poată amăgi pe cineva...

Avea doar milă şi îndurare
Şi-o dragoste nemărginită,
Ce conducea la împăcare
Cu Cel Preasfânt, o lume răzvrătită.

Dar prea puţini au înţeles
Atunci, minunea izbăvirii
Şi mulţi au fost cei ce-au ales
Ca şi acum, calea pierzării!

Dar El a suferit ocara, batjocura
Şi chinul, în locul tuturor...
S-a aplecat şi-a luat povara
Din cârca oricărui muritor...

Le-a pus pe toate-n contul Lui
Şi-a mers la cruce să plătească...
Cerinţa Sfântă a Tatălui
În locul nostru s-o împlinească!

Şi-acum, în prag de sărbătoare
Privind la întruparea Lui
Cu-o bucurie arzătoare
Cânta-vom "glorie Domnului!"

Cu inimi recunoscătoare
Şi plini de toată mulţumirea,
Ne adunăm la Sărbătoare
Să-I dovedim respectul şi iubirea

Căci nici un domn ca Domnul nu-i,
Nu-i nici vreo slavă aşa măreaţă
Şi-n veci de veci Domnia Lui
Se întăreşte, creşte, se înalţă...

De rodul muncii sufletului Lui
Azi ceru întreg Se desfătează.
Şi iubiţii aleşi ai Domnului
De gloria Lui se înviorează...

Căci El e Veşnicu-Împărat,
El e Păstorul tuturor,
În sângele-I scump ne-a spălat
Să fim slăvitul Lui popor!

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!