Zi de Primăvară
Când vine iarăși primăvara
Natura anunță-a sa trezire
Din iarna-n lunga adormire,
Și de cu zori și până seara
Și-arată verdea întinerire.
Pornește seva din pământ,
Codrii cei triști înmuguresc,
În strai nou se primenesc,
Și prin al Domnului Cuvânt
Sub grija-I toate înverzesc.
Și pajiștea cea-ncântătoare
În fel de fel de specii multe,
Ea-ncepe ochii să-ți încânte
Și-ntinde fața-i către soare,
Sclipind de florile mărunte.
Un covor fin de nestemate
Ne-ncântă-a ochilor privire
Și ne trezesc din amorțire,
Și prin miresme parfumate
Ne-nveselesc întreaga fire.
Abia se-așteaptă întâlnirea
Atâtor flori, și lăcrămioare
În zumzet viu de aripioare,
Cu albinițe, vrând hrănirea
Sorbind, din fiecare floare.
Astfel strâng nectarul dulce
Ca să-l transforme în miere
Așa cum munca lor le cere,
În alergarea spre-a aduce,
Polen, izvorul viu de putere.
Așa se trece o zi întreagă
Cu-n du-te vino, neîncetat
Din zori de zi pân-la-nnoptat,
Mereu grăbind, ele aleargă
Și pun în faguri, rod bogat.
poezie de Flavius Laurian Duverna din Dor de veșnicii (1 martie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre verde
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
- poezii despre apicultură
- poezii despre tristețe
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre natură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.