Nucul de lângă castan
Sunt în toamnă, pe o bancă ciudată,
uitată sub nucul de lângă castan.
Petale uscate de dorințe vechi
picură amarul în păduri arse.
Tâmplele îmi sunt prinse cu spinii arși
în sărbătorile unse cu prostie.
Cuvinte nu pun pe autostradă,
am urcat cu ele doar o potecă.
Tăcerea tremură ușor, ascunsă
pe lumina de surâs a ochilor.
Aș rosti un vers sau o rugăciune,
ca să înflorească lăcrămioara,
sau liliacul cu zâmbet pe bucurie.
Am vrut o frumusețe limpede,
dar lipsită efectiv de forme,
pe care n-am găsit-o niciodată
pentru că nu avea nici o formă.
Aud în amurg un murmur venind,
fără forme, dinspre o bancă tristă,
uitată sub castanul de lângă nuc.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărbători
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.