Zare de primavara

Misterul care unge primăvara
cu zăpezi deja pensionate
doar pentru câştiguri incolore,
vrea să facă din secundele pedestre
filamente întrerupte aşezate
pe zarea agăţată pe ochi uimiţi.

Pomilor le este frică de frunze,
lacrimile-s pierdute-n aburi,
timpul vrea doar calendare,
se aruncă fotografiile şterse,
doar faruri taie noaptea adormită
şi câmpia pustie răsună trist.

Un val pus pe tinerele cărări
e miniatură de poveste de iubire
a mugurilor din luminile de fulger
învelite cu oglinzi recuperate
din nopţile friguroase.

Un pictor sfânt aduce o icoană sfântă,
un poet mai spune o rugăciune cu rime,
clopotul împarte ecouri radiale
şi o horă face iubirea să zâmbească
în universul plin de inimi fără aripi.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!