Mia și Noel
Dedicație nepoților mei...
Noel, toboșarul mamei,
Roșu, ca un rac la față,
Cu ochi aprinși, ca de cicoare,
Ridică casa în picioare,
Nu îi pasă chiar deloc
Dacă mâinile îl dor
De atâta sfântă bătaie...
Tobele-i rabdă furia,
Talentatului băiat,
Dar auditorii casei
Rămân fără de timpane,
De n-au căștile pe cap.
Sora lui, frumoasa Mia,
O zână cu păr de aur,
Ca răspuns la decibeli,
Cântă la pian sonate,
De ia foc sufrageria.
Peste clape de pian,
Trec ca o dulce adiere
Note ce se scurg agale
Și apoi, mare tăcere,
Timpul i-a oprit la timp.
Frățiorii au obosit,
Lecțiile și-au terminat,
Lăsând totul la o parte,
O rup amândoi la fugă,
Fiindcă-i vremea de jucat.
O! Și bunicii fericiți,
Cu așa nepoți aleși
Și-au uitat toți decibelii,
Care i-au îngurgitat,
Visând la marii artiști.
poezie pentru copii de Valeria Mahok (12 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre roșu
- poezii despre raci
- poezii despre păr blond
- lecții de engleză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.