Praf de vant
Lumina se naște, trăiește și moare
Durerea învie, se-nalță și doare
Iubirea plutește, se scufundă-n uitare
Oamenii mint
Întunericul zboară spre lumea-i deschisă
Inocența dispare, de ură învinsă
Pasiunea mocnește într-o cușcă închisă
Oamenii trăiesc în păcat
Moartea se lasă încet peste lume
Viața are un sens fără nume
Oamenii mor
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre uitare
- poezii despre sensul vieții
- poezii despre naștere
- poezii despre minciună
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.