Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre viață sau aforisme despre moarte
| Ernest Herman [din public] a spus pe 1 ianuarie 2019: |
Păi nu prea putem vorbi despre o datorie cu o viață. Datoria este, potrivit DEX-ului, o obligație legală sau morală. Obligația de a muri a intervenit ca urmare a datoriei pe care ne-am asumat-o față de Creator, încălcând porunca Sa. Plata păcatului este moartea acesta este decretul Creatorului, așa cum este stipulată la Romani 6:23.
Dacă este să vorbim despre vreo datorie și în cazul vieții, atunci avem datoria sau obligația de a trăi potrivit normativelor stabilite de Acela care ne-a dăruit, din nou, viața - o viață, hai să-i zicem, de împrumut. Viața aceasta ne-a fost câștigată de Dumnezeul-Om Iisus Hristos. El a câștigat-o pentru întreg neamul omenesc atât viața aceasta efemeră cât și pe cea veșnică. Numai că aici este o problemă. Manualul Îndrumări misionare care se preda nu de mult în facultățile de teologie ortodoxă, învață că mântuirea adusă de Iisus pentru toată lumea trebuie să fie însușită personal de oricine dorește să aibă parte de ea și în viața veșnică.
Deci dacă vrem să vorbim despre vreo datorie față de viață, o avem pe aceea de a primi viața adusă de Iisus. |
| Mitica Capraru [din public] a spus pe 2 ianuarie 2019: |
Citatul este unul mai mult filosofic. Datoriile și obligațiile ni le facem singuri.
Din păcate realizăm destul de târziu sau deloc faptul că Hristos Dumnezeu a murit ca să avem noi viață veșnică.
Preocupările sunt altele. Goana după "tinichele" inhibă grija pentru suflet și mântuirea lui.
Am dat start nebuniei vremelnice și uneori, spre regret, nici ultima sută de metri a vieții nu ne vindecă de beția banului.
Adunăm comori pe care le mănâncă molia și rugina...
Grija pentru suflet este adevărata comoară care nu se va lua de la noi niciodată. |
| crespus [din public] a spus pe 2 ianuarie 2019: |
Frumoasă antiteza din propoziția interogativă: "Oare nu suntem datori cu trăirea vieții?"
Teza (prima propoziție) este un vers din poezia lui Coșbuc - "Decebal către popor": "Cu o moarte toți suntem datori". |
| Agamemnon [din public] a spus pe 2 ianuarie 2019: |
Încercare de a-l completa,
discret și fără har,
pe Coșbuc.
În versul său,
preluat de dl Robu,
Coșbuc subliniază
că toți cei vii vor muri,
fiecare într-o bună zi
În cheia versului coșbucian,
evident,
până vor muri,
toți cei vii vor trăi!
Toamna pe uliță... |
| crespus [din public] a spus pe 2 ianuarie 2019: |
| Agamemnon, unii doar mimează trăirea. La urechile acestora ar trebui să sune întrebarea. |
| Legionarul [din public] a spus pe 3 ianuarie 2019: |
În încercarea de a-și ieși din piele se nasc peste noapte fel de fel de "stăpâni și patriarhi" ai cuvantului, interpretând și reinterpretând lucruri simple și clare ca "bună ziua".
Modestia și simplitatea nu a sluțit, din câte știu, nici un creator al frumosului.
Eu aș renunța la ultimul "suntem" și i-aș da melodicitate gândului.
Prefer virgula în locul punctului dintre propoziții. |
| Marius Robu [autorul] a spus pe 22 octombrie 2020: |
| Vă mulțumesc! |
