Mai bine tac
Te caut prin ecouri de cuvinte
Si nu știu de sunt umbră sau lumină,
Nu știu dacă-s aducere aminte,
Dacă au fost sau dacă or să vină.
S-au ferecat cuvintele în luna plină
Si-acuma, iată sunt perfect rotunde,
Ca astă gură neagră de fântână,
Ca ale lacului speriate unde.
Degeaba-i oglindită, pală, luna
In apele fântânii ferecate,
Pierdutu-te-am, probabil, pentru totdeauna
Intr-un cuvânt ce-acuma-i prea departe.
poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristina Davidescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre negru
- poezii despre lună plină
- poezii despre lumină
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.