Iarba

In miezul noptii inca te sarut
si-ti incondeiez dintii cu vorbe,
cuvinte albastre scapate din lanturile memoriei...
Ai parul negru-tã mâia timpului,
nascut dintre cearceafurile arse de lacrimi
iar in inima ochilor ti se zbate un pescarus
Te cuprind si-ti caut sanii, dezgoliti sub luna
amestecati cu aburii copacilor flamanzi,
repezi ca sipotul izvoarelor.
Ma framant sa iti caut rostul,
aplecat peste trupul tau
cu genele prinse in ace...

Ma privesti la randul tau
si din cuvintele mele iti faci salba
ti-au crescut aripi si zbori catre stele
(aprinzi fitilul viselor mele...)

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!