Intre zambete si lacrime
Atena, tu, zeiță a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete și lacrimi?
Tu, Hades, ascuns în întuneric,
Menit-ai suferința din gesturi de isteric?
Sub masca de cenușă de care nu te saturi
Menit-ai suferința din zâmbete și lacrimi?
Poseidon, tu, al mării dirijor
Văzut-ai amintirea naufragiată în decor?
În ochii-aproape stinși a celui ce îl clatini
Văzut-ai amintirea sub zâmbete și lacrimi?
Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri
Ai înghițit vreodată fărâme de iubiri?
Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată,
Cu zâmbete și lacrimi îneacă-te odată!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fericire
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre suferință
- poezii despre măști
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre curățenie
- poezii despre cenușă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.