Ești pasărea Liră sau doar instrument?
Lira din adâncul haosului,
căzută pe drumul spre nicăieri,
cântă cu sufletu-i negru romanța,
compromisul, tăcerea, nemângâieri.
Noaptea-și ridică, oarbă, cortina,
arătându-se lumii pline de glorii
zidește manolic în aeru-nalt
pasărea Liră din false victorii.
Ești cuvântul nomad pe zăpezile vieții?
O capcană cu tălpi, răzvrătit - rătăcite?
Orizontul alb-astru la-nălțimea tristeții?
Eroină căzută-ntre toți vinovații?
Halucinații cu mâini abia-naripate,
se zbat, amețite, să-ți împlinească zborul...
lovind pianul de albul clapelor despuiate
rămas în total dezacord cu decorul.
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre păsări
- poezii despre pian
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.