Cum?!

ce versuri grele şi limbaj de plumb
aşterne pana mea pe molcuma hârtie
o ţară se preface că nu ştie
de ce nu tac ca mortul în porumb

al doilea sfert de veac icneşte vag
ca un ţăran trezit din crâncenă beţie
dar care-i în deplină armonie
cu primul sfert bătând acelaşi prag

cum de-am crezut în moldovenii mei
cum de-am putut să-i cred în libertate
chiar dacă totul e aici pustietate
cum de-am crezut în falşii Moisei?!

şi cum de-am îndrăznit să nu mă dau profet
când toţi sorbeau izvorul prorocirii
ce-l revărsau titanii neamului şi firii
cei care-s astăzi la cheremul unui proxenet?!

cum de-am putut să cred că Prutul nu-i păgân
să cred cum că Carpatul nu-i departe
în pod de flori - că nu ne mai desparte
în visul că noi toţi suntem români?!

cum de-m putut să cred în Bucureşti
în cei ce-au împuşcat rapid cizmarul
şi au schimbat cu locul funia şi parul
şi securişti din vădiţi în nefireşti?!

cum am putut să cred în cei rămaşi
după atâta moarte, foame, deportări,
atâţia schilodiţi de vişoeni în torturări
constituie popor nu entităţi de laşi?!

şi în sfârşit ce naiba azi sărbătoresc
independenţa ţării?! Care ţară?!
să-mi spună cineva să nu mă doară
în graiul meu profund de românesc...

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!