Îmi râde luna în păr...
Spune-mi cum e când îți umblu prin suflet,
sărutându-ți toate încăperile
cu inima
și stelele râd atat frumos
pe cuțitele nopții?
Știu că e o taină
toată împletirea sângelui nostru,
când ne iubim
îmi râde luna în păr
și tu îmi spui că sunt cea mai frumoasă,
că suntem singurii amanți
ce nu își ascund urmele,
chiar dacă fluturii ne dau pe afară
și trupurile ne scâncesc într-un dulce păcat...
Dacă aș muri în brațele tale,
i-aș cere lui Dumnezeu
să mă îngroape în tine,
atunci aș încolți din nou,
mirosind a primăvară
toată carnea ta bolnavă de mine.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre frumusețe
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.