Jumătatea mea
Te răzvrătești cu rugi și cu blesteme,
Atunci, când uit de tine, dinadins,
Și sânu-ți stâng îți plânge neatins,
Iar sânu-ți drept, inexplicabil, geme...
Coboară toamna-n duh de crizanteme,
Luminile orașului s-au stins,
Vai!, plânge surd eternu-ți dor nestins,
Că n-am venit acasă mai devreme.
Din patimi, tu surâsul ți-l extragi,
Din voluptăți prelungi și delicate,
Iar sânii tăi, cu gustul lor de fragi,
Clipesc, solemn, întru conformitate,
Căci, știu, iubito: tu nu te sustragi,
De-a-mi întregi eterna jumătate...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre sâni
- poezii despre senzualitate
- poezii despre plâns
- poezii despre oraș
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre delicatețe
- poezii despre crizanteme
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.