La caderea noptii
Pe lumina zilei, asemeni celorlalti
simt intepatura intunericului
cum o simti si tu, trist, cenusiu,
la caderea noptii
Coboara linistea pe pamant
un ciudat presentiment
ma face sa cred
ca-i renasterea mea.
Sunt atat de luminoasa, launtric
Nu te ingrijora
Iubeste-ma daca-ti plac
Alunga-ma nu-s psalmul tau
Eu sorb nectarul intunericului
sarbatoarea sufletului meu
Iarasi ma simt renascand, singura
intr-un cort necunoscut.
Cu zorile se trezeste lumea
si in valtoarea ei ma pierd
Ca sa revina dulcele vis
mai trebuie sa astept venirea noptii!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Horiana Emanuela Taru. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre timp sau poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.