Trei culori...
Trei culori...
Cunosc pe lume? Ele mă cunosc pe mine?
Eu cunosc de fapt mai multe, dar ideea-i alta-n sine...
Trei culori stau așezate pe drapelul țării noastre,
Purpuriul de sub lanuri și seninul dintre astre...
Trei culori întemeiate pentru-aducere aminte
A trecutului istoric presărat cu reci morminte,
Pentru-a ocroti pământul, avuție-autohtonă,
De invazia "lăcustei"... nu ne-a trebuit nici bonă...
Trei culori capitonate, sunt primare și stridente,
Ce-ți induc cu "dar și poate", felurite sentimente,
Roșul e simbolul vieții, forța și senzualitatea,
Galbenul e vindecarea iar albastrul libertatea...
Trei culori de care-s mândru, chiar de mi-e prezentul tragic,
Mă gândesc la viitorul, pruncilor, să fie magic...
Sincer, am o doleantță, este oful meu toracic,
Celor trei culori pe mijloc, le lipsește lupul dacic!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (22 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre tragedie
- poezii despre sinceritate
- poezii despre simbolistică
- poezii despre senzualitate
- poezii despre roșu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.