Poem de ziua mea
Profundul violoncel al nopții
Azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formele
În fluviul de lumină albastră
Muzeul de artă tresare sub pașii poetului
Picturile curg înapoi în pensule
Imaginile fug pe câmpuri răzlețe
Împiedicându-se de fluturi călători
Personajele principale țin discursuri despre
Vreme
Și despre căderea în păcatul picturii,
Autorii fug speriați de moartea criticii.
Dar nu, nu acesta e poemul căderii mele,
Am ceva pentru voi, prieteni din toată lumea,
O sărbătoare de iunie sub care mă nasc
Aseară m-am întâlnit cu mine și arătam obosit
Dacă am noroc voi muri de o boală celebră, nouă
Și se va vorbi de ea la televizor.
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre pictură
- poezii despre moarte
- poezii despre imagine
- poezii despre arte plastice
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre vorbire
- poezii despre televiziune
- poezii despre sărbători
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.