Du-te!
Pantofii supărați se ceartă-n tindă
cerceii se privesc nedumeriți
un ruj "Dior" tânjește sub oglindă
se vaietă ciorapii plictisiți
pereții se încruntă de tăcere
pianul mut ascultă ritm de pași
cearșaful ține foame de plăcere:
Auzi tu, soro, când o să ma lași?
Să fac și eu un pic de primeneală
că fuge lucrul rău când ești aici
nici zodia nu-mi cere socoteală...
Te duci din casa asta, poți să-mi zici?
Te știu, acum încerc cu binișorul
te rog, doar pe o vreme, nu pe mult
mai lasă să ma vadă și fiorul
să spună ce o vrea eu să ascult...
Te du măcar și-n pod acolo-i bine
te las să urmărești, oricum nu scap
presimt că am valoare pentru tine
dar, crede-mă, sătulă-s peste cap!
Pa-pa...
Pantofi, cercei, veniți la mine!
Diorule, mi-e dor de-al tău sărut
Ciorapul meu, ce dulce intru-n tine...
Da-da! E cineva sau mi-a părut?
Acuș deschid! Iar tu? N-ai simț pe bune,
hai spune, ce-ai uitat? Mai repejor!
Nimic. Revin acasă pentru-a-ți spune
că nu am să cedez așa ușor!
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre cercei
- poezii despre valoare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre supărare
- poezii despre ruj
- poezii despre ritm
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.