Clipe infinite - ipostaza primitivului
Ce-mi doresc p' această lume?
Când tresar din surde șoapte
Vreau ca visurile-mi toate
Să rotească, să se-adune.
Să fiu bun?... dar simt căință
Într-un suflet cu angoasă
Ce-a cules spre năzuință
Dintr-o minte păcătoasă.
Lumea-i rea, n-am cum altminteri!
De hapsâni e plină zarea;
Eu slăvesc și cer iertarea
Zeilor de pretutindeni.
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (14 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre iertare sau poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.