Floare de colț
Prin colindările mele te-am găsit
Sus pe stâncă, singuratică, tristă,
Înfrunți neînfricată vijelia,
Nu sunt un colecționar, nu te smulg din
Lumea ta, în care sălbatică ai
Crescut, chiar dacă aș vrea, nu pot, să te rup,
Ci mai degrabă, mă pun lângă tine,
Să prind și eu aici sus rădăcini, vom
Privi-mpreună zarea, peisajul,
Vom răbda vitregia pământului,
Ne vom închina-mpreună cerului,
Vom sta neclintiți, cu rădăcinile
Legate de tăria granitului,
Într-o unică simbioză, trăim
Împotriva tuturor așteptărilor...
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre stânci
- poezii despre singurătate
- poezii despre peisaje
- poezii despre flori
- poezii despre creștere
- poezii despre colecționare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.