Algebra unei vieti
Mă simt ca o variabilă
lîngă o constantă reală.
M-au închis între paranteze
pentru că port un minus
și aș putea infecta celelalte cifre...
M-au raportat, m-au comparat,
mi-au extras și rădăcina
ca-n final să fiu egalat cu zero.
Am valoare nulă...
cel puțin am soluție...
Sper să nu mă pierd în mulțimea vidă -
ar fi o condamnare irațională.
Am un singur vis:
să mă regăsesc în infinit.
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Otilia Biriuc. [Vezi poezii despre visare, poezii despre valoare, poezii despre sfârșit, poezii despre infinit sau poezii despre algebră
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.