Meșterul din Univers
Proverbe 8:22-31
Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
Să fiu un soare și un scut
Lumină să fiu îndurare
Mai "nainte de-nceput
Eu am fost din veșnicie
Nici pământul când făcut
Nu a fost atunci să fie
Adâncuri nu existau
Nici izvoarele de apă
Undele nu-și revărsau
Apa nefiind creată
Însumi Eu am fost născută
Mai "nainte decât munții
Când lumina nevăzută
Nu își regăsea pierduții
Mai "nainte de-ntărirea
Munților Eu am venit
Căci sunt dragostea iubirea
Omului neprihănit
Nici pământul nu era
Și nici cea dintâi fărâmă
Lumea când nu exista
Nici izvoare de lumină
Eu lucrarea cea dintâi
Sunt o iată-n veșnicie
Credincios tu să rămâi
Dragostea țintă să-ți fie
Domnul când a întocmit
Cerul Eu eram de față
Norii când i-a pironit
Pe cer să aibe viață
Hotar mării când i-a pus
Mai departe să nu treacă
Ci cu valul ei supus
Să rămână-n a ei matcă
Pământului temelii
Domnul când i-a întocmit
Eu eram din veșnicii
Atunci Meșter iscusit
Și la lucru lângă El
Eu îi eram desfătarea
Îi eram și scop și țel
De a-și săvârși lucrarea
Pe-a pământului orbită
Eu jucam neîncetat
În lumina întocmită
Plăcând Celui Prea Înalt
Plăcând Tatălui iubit
Pe Mine ce m-a născut
Ca să fiu în infinit
Tot ce are mai plăcut
Eu sunt Meșterul lucrării
A planului Său măreț
Și sunt apa îndurării
Al iertării sfinte preț
Tatăl m-a făcut lumină
Eu să fiu pe veci Cuvântul
Ca pe palme să mă țină
Căci am întocmit pământul
După planul Lui cel sfânt
Am dat viață am dat rost
Și în cer și pe pământ
C-am rămas în veci la post
Când în planul de-ntocmire
Pe om Însumi l-am văzut
Am simțit a lui iubire
Duhul că mi-a răscolit
Omul ființa aceasta plină
Și de sensuri și priviri
Ce se vrea o rădăcină
Plină de închipuiri
Mi-a rămas o țintă vie
Un liman plin de iubire
Să îl iau în veșnicie
Drept comoară să îmi fie
Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
Să rămân pe veci un scut
Milă să fiu îndurare
Un liman al mângăierii
S-aduc viața pe pământ
Și surâsul fericirii
Duhului mereu înfrânt
Tatăl Sfânt doar m-a născut
Eu să fiu în veci Lumina
Adevărul nevăzut
Mersul vieții-ntodeauna
Slavă dar Lui Dumnezeu
Cinste glorie onoare
Căci mă vreau copilul Său
Să văd viața viitoare
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- poezii despre meșteri
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.