Cu nuanta de violet
E un copil albastru în pivniță.
Se ascunde după umbra ușii.
Ochii de cenușă sunt pe cale să dispară
Împreună cu sticlele goale de vin
Ce se topesc pe întuneric.
Copilul se leagănă.
Își aduce aminte de făptura
Ce și-a luat mâinile de pe el.
Eu intru și văd
O turtă dulce putredă
Plutind pe apa ce-a supt-o de la sânul mamei sale.
Mă înconjoară un trenuleț
Vechi
Roșu
De jucărie.
Mă duce în șirea spinării.
Seamănă cu un curcubeu.
Alunec.
E ca un derdeluș.
E îndoită.
Copilul albastru plânge,
Dar după cinci picături nu mai are ochi.
Cenușa se preschimbă în noroi.
Acum copilul albastru
Râde.
poezie de Alexandra Ghita
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandra Ghita. [Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre copilărie
- poezii despre cenușă
- poezii despre întuneric
- poezii despre roșu
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre mamă
- poezii despre jucării
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.