Frunza
Lasă-mă liniște să mor,
Căci nu mai am curaj să scriu;
Soarele-i cuprins d-un nor,
Lăsându-mi sufletul pustiu.
S-a stins cu el și-un dor de stele,
De praf, de lună, de lumină.
E gol prin visurile mele,
Doar moartea poate să vină.
Și poate aș mai vrea să stau,
Dar iată că e prea târziu;
Astfel calea umbrii o iau
Răsună iadul în pustiu.
poezie de Oana Mangiurea
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Mangiurea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre iad
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.