Albul rochiei de mireasa
Mi-e teamă să adorm în coajă de fluture.
Poate albul rochiei de mireasă este prea strâmt
și mâinile mi se vor sparge de muchiile crinilor
câte mirări lăsând la vedere gleznele pe rând
vor arde în acest palid dans,
cât amurg a mai rămas plăpând, să ne împartă
va fi cândva această trecere-
roșul sângelui se va împleti în invers contur
și ploaia ne va purta îmbrățișați, departe de-ntâmplare,
atât cât să ne fie zbor.
Mi-e teamă să-mi supun iarăși clipa.
Adorm, cu tine cuibărit sub umărul drept,
Prin albul concentric al rochiei de mireasă.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alina Emandi. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre nuntă
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
- poezii despre rochia de mireasă
- poezii despre ploaie
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.