Ganduri pentru un scaun
Un scaun, nu mai mult, dar cita viata,
Cita miscare el vede-n jurul lui
Si bucurii, si lacrime pe fata,
Dar mut, el nu le spune nimanui.
El m-a vazut la inceputul vietii
Cercind sa il dobor, neputincios,
Voind sa fiu la fel cu calaretii
Calare, sus pe calul lor focos.
Si mai tirziu, sezind pe el alene,
Cu gindul dus departe catre ea,
El m-a vazut si tine minte bine
De cite ori am plins durerea mea,
Sau fericit, zvicnind mereu din scaun,
Pindind venirea ei dupa perdea,
Cind aparea, saream la usa ca un
Copil voios ce-a capatat ce vrea.
Dar timpul trece, dragul meu prieten,
Nici tu, nici eu nu mai sintem ce-am fost.
Tu gemi usor cind doar m-ating de tine,
Eu pling vazindu-mi viata fara rost.
poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Jean Lulu Stern. [Vezi poezii despre timp, poezii despre prietenie, poezii despre fericire, poezii despre durere, poezii despre copilărie, poezii despre cai sau poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.