Vânătorul de libelule și-a pierdut jobul
dar vara e abia la început și fluturi sunt cu miile
mai albi mai fără țel mai mai să moară pe un bec
tocmai când dintr-o scoică albă cântă marea
iar el împletește răsăritul cu o jumătate de lună
și cântă și descântă de lacrimă cu zâmbet
pentru că înainte de orice minune
contemplația firescului e unica plăcere
umil precum o stea căzută pe o frunză
înaripează petale de margarete vesele
pe un pod de piatră vie sub un tei vrăjit
nu este trist nu este plâns
doar un pic plecat spre infinit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânătoare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre serviciu
- poezii despre poduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.