Ierbifil
Mi-e spiritul întins pe sol ca o pâlnie de volbură,
Imaculat, împânzit strâns s-acopăr vidul-scorbură,
Să mă împlânt adânc cum pir, să nu fiu scos ușor...
O buruiană, poate zisă, dar nu fac niciun rău, nu omor.
Oi fi mai aspru, că nu știu, țepos ca o urzică,
Un brusture cu palme mari, o pălămidă mică,
Pelin sătul de atât amar, înalt lumânărică
Să ajung mai sus... sau un ciulin, să înțep dacă mi-e frică.
Pot otrăvi ca rostopasta, dar sunt și leac de bine
Și puf de păpădie oi fi să zbor nacele fine,
Iarba țepoasă... tai și piele și spicu' înfig săgeată,
Dar sunt și spin de trandafir și mac... Un tot... O ceată!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre trandafiri, poezii despre frică sau poezii despre bine și rău
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.