Și poate
... și poate nu-i trecutul dus așa departe
și poate-n vremea ce-o veni va răsări
dintr-un lăstar de amintiri zidit în șoapte
în urmele din gând când noi ne-om întâlni.
nici nu mai știu de dusă-i clipa-n timpuri
sau poate tu, ai strâns-o-ntr-un căuș de vânt
de s-ar întoarce să adie cu un zâmbet printre rânduri
să zbor cu-aripa lui spre cer să fur doar un cuvânt.
din toate câte-au fost, vor fi din nou doar floare
ce-or curge ne-ncetat din-naltul neatins
au luminat destul tăcând alăturea de soare
acum se sting încet în ploi ce plâng fără de vis...
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru din Trusou de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.