Bubuitură
Când omul părăsește
Pentru totdeauna acest pământ,
Începi să simți
Cum îți crește un gol în suflet
Și ia în primire toate țesuturile vii.
Atunci ești ca o tobă.
Ce să mai iei din el
În afară de răpăitul surd?
Nici o atingere plăcută,
Nici un cuvânt, așteptat
De mine, pentru mine.
Despre singurătate, zgomotoasă!
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre cuvinte sau poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.