O clipă verticală
O bătrânețe tânără mi-aduce
Aminte de senzații, de răscruce,
De- un drum pe care singuri am fugit,
Mult înainte de a fi pornit,
De o privire parcă rătăcită
N puterea de a fi iubită,
Nu întristat și nicidecum pierit,
Iubit- așa cum eu mi- aș fi dorit;
Ți- aduci aminte cum o clipă goală,
Ades se rătăcea pe verticală,
Spre cer tânjind cu mâinile întinse
Atât de necuprinsă- n necuprinse,
Cum nopțile erau un simplu zbor
Neințeles, ascuns oamenilor,
Din care tu pierit te prabușeai
Pe sânii mei când încă ma iubeai?
Privește ploaia calmă- n ochii mei,
Cu transparența purității ei,
Pe care dacă tu nu o pierdeai,
Eu încă te aveam, tu ma aveai,
Dar tinereți bătrâne de puteri
Ne- au luat pierdute- n sens, ziua de ieri
Și plouă ca- ntr-o moarte verticală
Ce își alintă noaptea cea de smoală.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco (10 mai 2017)
Adăugat de SILVANA ANDRADA
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sâni
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.